Lucrați de la ambalaje de acasă penne torino
Conținutul
Lectura digitală protejează mediul Versiune digitală realizată de elefant. Din spiritele de tăgadă Cel mai ușor pe hâtru îl suport.
Slăbește lesne-a omului activitate, Curând el vrea repaus absolut; De-aceea soț să-i dau îmi e plăcut, Ca, diavol, să ațâțe-n creativitate. Goethe, Faust. Nunzia Cerullo, mama Lilei. Raffaella Cerullo, toți îi spun Lina, Lila e doar pentru Elena. Rino Cerullo, fratele mai mare al Lilei, cârpaci și el. Rino se va numi și unul dintre fiii Lilei. Alți copii.
Prima născută, după ea vin Peppe, Gianni și Elisa. Tatăl este portar la primărie. Mama, casnică.
Maria Carracci, soția lui don Achille. Stefano Carracci, fiul lui don Achille, mezelar la mezelăria familiei.
Numarul11 12 2014 Web
Pinuccia și Alfonso Carracci, ceilalți doi fii ai lui don Achille. Familia Peluso familia tâmplarului : Alfredo Peluso, tâmplar.
Giuseppina Peluso, soția lui Alfredo. Pasquale Peluso, fiul cel mare al lui Alfredo și al Giuseppinei, zidar.
Carmela Peluso, care vrea să i se spună și Carmen, sora lui Pasquale, vânzătoare la mercerie.
Don Bosco România
Familia Cappuccio familia lucrați de la ambalaje de acasă penne torino nebune : Melina, o rudă a familiei Lilei, văduvă nebună. Soțul Melinei, care descărca lăzi în piața de fructe și legume. Ada Cappuccio, fiica Melinei. Antonio Cappuccio, fratele ei, mecanic. Familia Sarratore familia feroviarului-poet : Donato Sarratore, controlor. Lidia Sarratore, soția lui Donato. Nino Sarratore, cel mai mare dintre cei cinci fii ai lui Donato și ai Lidiei.
Marisa Sarratore, fiica lui Donato și a Lidiei. Familia Scanno familia vânzătorului de fructe : Nicola Scanno, vânzător de fructe. Assunta Scanno, soția lui Nicola. Enzo Scanno, fiul lui Nicola și al Assuntei, și el vânzător de fructe.
Familia Solara familia proprietarului de cafenea cu același nume : Silvio Solara, patronul cafenelei. Manuela Solara, soția lui Silvio. Marcello și Michele Solara, fiii lui Silvio și ai Manuelei. Familia Spagnuolo familia cofetarului : Domnul Spagnuolo, cofetarul cafenelei Solara.
Rosa Spagnuolo, soția cofetarului. Gigliola Spagnuolo, fata cofetarului. Gino, fiul farmacistului. Profesorii: Ferraro, învățător și bibliotecar. Oliviero, învățătoare. Gerace, profesor de gimnaziu. Galiani, profesoară de liceu. Nella Incardo, verișoara din Ischia a învățătoarei Oliviero.
Pasajul Stalker Solyanka. Dezvoltarea unei povestiri Fabul
Dar motivul telefonului era cu totul altul: mama lui era de negăsit. Probabil că tonul i s-a părut ostil, deși nu eram nici furioasă, nici indignată, era în el doar o urmă de sarcasm. A încercat să protesteze, dar a făcut-o confuz, stânjenit, când în dialect, când în italiană. A zis că era convins că mama lui se plimba prin Napoli, ca de obicei. Tu n-ai văzut-o de mult, e mai rău: nu-i e somn niciodată, vine, pleacă, face ce vrea.
Eared - Tsobako, un standard live al ciobanesc german pentru unul dintre modele. Scripturi foarte mult.
Oricum, în cele din urmă, se îngrijorase. Întrebase pe toată lumea, făcuse turul spitalelor, se dusese chiar și la poliție. Nimic, mama lui nu era nicăieri. Ce fiu bun: un bărbat voinic, spre patruzeci de ani, care n-a muncit niciodată în viața lui, ci a făcut doar trafic și risipă. Mi-am imaginat cu câtă grijă o căutase. Cu niciuna. N-avea creier și se iubea numai pe sine. Aici, la Torino? Cunoștea bine situația și vorbea doar ca să vorbească.
El, da, era un mare călător, venise la mine acasă de cel puțin zece ori fără să fie invitat. Mama lui, pe care, în schimb, aș fi primit-o bucuroasă, nu plecase niciodată din Napoli în toată viața ei.
I-am răspuns: — Nu, nu e la mine. A început să plângă și l-am lăsat să-și manifeste disperarea, hohote care debutau prefăcute și continuau autentice.
Chesterton Sunt pe moarte, dar mai am încă multe de povestit. Eram împăcat cu mine însumi. Tăcut şi împăcat. Când, din senin, au început să mi se întâmple tot felul de lu cruri.
Când a terminat, i-am spus: — Te rog, măcar de data asta comportă-te cum ar vrea ea: n-o căuta. E inutil. Învață să trăiești singur și nu mă mai căuta nici pe mine. Am închis. Eu nu, n-am folosit niciodată nici primul, nici al doilea nume. De mai bine de șaizeci de ani pentru mine e Lila. Dacă i-aș spune Lina sau Raffaella, așa, dintr-odată, ar crede că prietenia noastră s-a terminat.
- Activul de bază al unei opțiuni
- O, mores!
- Ты не понимаешь.
Sunt cel puțin trei decenii de când îmi spune că vrea să dispară fără să lase nicio urmă lucrați de la ambalaje de acasă penne torino numai eu știu bine ce vrea să spună. N-a avut niciodată în minte vreo fugă, vreo schimbare de identitate, vreun vis să-și refacă viața în altă parte.
Și nu s-a gândit niciodată la sinucidere, dezgustată de ideea că Rino va avea de-a face cu corpul ei și va fi obligat să se ocupe de asta.
Scopul ei a fost mereu altul: își dorea să se volatilizeze; își dorea toate celulele dispersate; din ea nu trebuia să se mai găsească nimic. Și pentru că o cunosc bine, sau cel puțin cred că o cunosc, pun pariu că a găsit modalitatea de a nu lăsa în această lume nici măcar un fir de păr, nicăieri.
Am verificat poșta electronică, m-am uitat în cutia poștală, dar fără speranță. Eu i-am scris foarte des ei, ea nu mi-a răspuns aproape niciodată: acesta a fost mereu obiceiul. Prefera telefonul sau pălăvrăgitul din nopțile lungi când mă duceam la Napoli. Am deschis sertarele, cutiile din metal în care păstram tot felul de lucruri.
Brazii se frâng, dar nu se îndoaie!
Am aruncat multe chestii, în special pe cele care o priveau, iar ea știe asta. Am descoperit că n-am nimic de-al ei, o imagine, un bani pentru binari, un cadouaș.
Am fost eu însămi uimită. Era posibil ca în toți acești ani să nu-mi fi lăsat nimic de-al ei sau, mai rău, eu să nu fi vrut să păstrez ceva de-al ei? Era posibil. L-am sunat eu pe Rino de data asta, am făcut-o fără niciun chef.
Nu răspundea nici pe fix, nici pe mobil. M-a sunat pe seară, după placul lui. Cu vocea pe care-o avea încerca să-mi trezească un sentiment de milă. Ai vești? Dar tu? A vorbit dezlânat. Voia să meargă la televiziune, la emisiunea care se ocupă cu persoanele dispărute, să facă un apel, să-i ceară iertare mamei lui pentru tot, s-o implore să se întoarcă.
Am ascultat răbdătoare, apoi l-am întrebat: — Te-ai uitat în dulapul cu opțiuni binare Bineînțeles că nu-i venise în minte lucrul cel mai evident.
S-a dus și și-a dat seama că nu mai era nimic acolo, nici măcar o haină de-a mamei lui, nici de vară, nici de iarnă, doar umerașe vechi. L-am trimis să scotocească prin casă. Dispăruseră pantofii. Dispăruseră puținele cărți. Dispăruseră toate fotografiile. Dispăruseră toate filmele foto. Dispăruse computerul ei, și vechile dischete care se foloseau odată, totul, orice lucru al experienței sale de vrăjitoare electronică care începuse să se descurce cu calculatoarele deja spre sfârșitul anilor șaizeci, pe vremea cartelelor perforate.
Rino era uluit. I-am spus: — Nu te grăbi, dar pe urmă sună-mă și spune-mi dacă ai găsit chiar și numai un ac cu gămălie care-i aparține. M-a sunat a doua zi. Era foarte agitat.
Roberto Bolano - Nocturna in Chile
S-a decupat din toate fotografiile în care apăream împreună, și din cele de când eram mic. A dispărut până și cutia cu acte: ce știu eu, vechi certificate de naștere, contracte de telefonie, chitanțe. Ce înseamnă? A furat cineva tot? Ce caută? Ce vor de la mama și de la mine?
